Teoria personalitatii la Raymond Cattell

Cattell defineste personalitatea ca fiind acea structura care ne permite sa prezicem ce anume va face un individ intr-o situatie data. Scopul lui Cattell, in ceea ce priveste studiul personalitatii, consta in predictia comportamentului.

El exprima aceasta idee prin intermediul formulei: R =f(PS)

R =reactia individului (ce anume va face subiectul in situatia data);

S = situatia;

P = personalitatea.

Autorul arata ca variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut.

Subiectii pe care a lucrat Cattell sunt subiecti normali, nu bolnavi psihic.

Cattell era de parere ca este imposibil sa modifici comportamentul unui individ inainte de a cunoaste ce anume trebuie schimbat. Din acest motiv este absolut necesar sa se realizeze un studiu valid al personalitatii.

Datele pe care si-a intemeiat Cattell teoria sunt culese prin intermediul chestionarelor, testelor obiective, observatiilor si prin evaluarea comportamentelor in situatiile de viata. Acest numarimpresionant de date a fost supus analizei factoriale. (El considera ca daca intre doua variabile exista un grad ridicat de corelatie, inseamna ca acestea masoara aspecte asemanatoare ale personalitatii). Cattell denumeste factorii de personalitate prin termenul de trasatura, acesta fiind conceptul central al teoriei sale.

El considera ca trasaturile sunt structuri mentale, parti componente ale personalitatii. Doar in cazul in care cunoastem ce trasaturi vor caracteriza un individ, putem prevedea ce anume va face el intr-o anumita situatie. Cattell defineste trasaturile ca tendinte de raspuns relativ permanente ale unei persoane.

Cattell nu este de acord cu Allport care considera ca trasaturile au existenta reala, el fiind de parere ca acestea sunt constructe ipotetice, desprinse pe baza studierii comportamentului deschis.

I.     Intr-o prima clasificare Cattell distinge:

Þ  Trasaturi comune, pe care le au toti oamenii intr-o anumita masura (ex.: extraversie, spirit gregar).

Motivul pentru care exista aceste trasaturi comune consta in aceea ca toti oamenii au unpotential ereditar care include elemente similare si, in acelasi timp, sunt supusi unor experiente sociale asemanatoare in cadrul aceleeasi culturi.

Þ Trasaturi unice, specifice doar anumitor indivizi (acestea pot fi observate mai ales la nivelul atitudinilor si intereselor).

II.  O alta clasificare imparte trasaturile de personalitate in:

a)   - trasaturi care se refera la abilitati (aptitudini);

b)   - trasaturi temperamentale;

c)   - trasaturi dinamice.

a) Abilitatile se refera la cat de eficient va actiona individul pentru atingerea unui scop; (ex. inteligenta).

b)   Trasaturile temperamentale definesc stilul general si tempoul comportamentului (indrazneala, labilitate, iritabilitate).

c) Trasaturile dinamice se refera la motivatie sau la fortele motrice ale comportamentului.

Organizarea dinamica a personalitatii

Trasaturile dinamice sunt direct legate de aspectele motivationale ale personalitatii.

Cattell arata ca o teorie a personalitatii care nu ia in considerare fortele motivationale ale subiectului este incompleta, el comparand-o cu o locomotiva fara combustibil.

Sistemul lui Cattell cuprinde doua tipuri de trasaturi dinamice: (ergii) si sentimentele. Ambele se manifesta sub forma atitudinilor. Termenul erg vine de la grecescul ergon , care inseamna activitate sau energie si este utilizat de autor in locul termenilor de instinct sau tendinta, termeni pe care ii considera prea vagi.

Cattell a identificat , in urma analizei factoriale, 11 ergi sau unitati motivationale:

foame	sex	dezgust       gregaritate
curiozitate	furie	supunere     securitate
	atractie	protectie     auto-afirmare

Stadiile dezvoltarii personalitatii la Cattell

Cattell descrie 6 stadii de evolutie a individului.

I. Mica copilarie (1 -6 ani)

Reprezinta o etapa cu rol formativ major in dezvoltarea personalitatii individului. 

Ca rezultat al acestor influente se formeaza atitudinile sociale primare, odata cu forta sistabilitatea ego-ului si superego-ului, sentimentele de securitate si insecuritate, atitudinea fata de autoritate, precum si tendinta spre nevrozism.

II. Copilaria propriu-zisa (6-14 ani) Cattell considera ca in aceasta etapa apar relativ putine probleme psihologice. Autorul considera ca aceasta reprezinta o etapa de consolidare dupa tumultoasa perioada a micii copilarii. Acum apare tendinta de independenta fata de parinti odata cu o crestere a tendintei de identificare cu indivizi de aceeasi varsta.

III. Adolescenta (14-23 ani)

Reprezinta etapa de dezvoltare cea mai stresanta si cea mai conflictuala. Acum creste incidenta tulburarilor psihice, nevrozelor si comportamentelor de tip delincvent. Apar numeroase conflicte legate de nevoia de independenta, auto-afirmare si problemele sexuale.

IV.Maturitatea (23-50 ani)

Aceasta etapa este, cel putin la inceputurile sale, o etapa productiva, plina de evenimente si fericita pentru subiect. Acum se pun bazele si se continua consolidarea carierei si se intemeiaza familia. Individul devine mai putin fluid, iar stabilitatea emotionala tinde sa creasca. Se produc relativ putine modificari in ceea ce priveste structura de interese si aptitudini.

V.Maturitatea tarzie

Presupune adaptarea persoanei la modificarile fizice, sociale si psihologice. Sanatatea si vigoarea diminua, o data cu atractivitatea persoanei. Copiii parasesc familia si pentru prima data persoana intrezareste sfarsitul vietii. Acum se produce, de regula, o reexaminare a sistemului de valori in jurul carora subiectul si-a centrat viata. De asemenea, are loc o cautare a eului propriu.

V. Batranetea (senescenta)

Implica adaptabilitatea la un numar mare de pierderi: decesul rudelor si prietenilor, pensionarea, pierderea statutului social, precum si trairea singuratatii si insecuritatii.

Concluzie:  Cattell admite influenta marcanta pe care o au asupra formarii personalitatii experientele din mica copilarie, dar nu considera ca individul devine prizonierul acestor experiente.De asemenea, el este adeptul dublei determinari a personalitatii: ereditate-mediu.

Cattell considera ca exista trasaturi de personalitate comune, aplicabile tuturor indivizilor din cadrul unei culturi si trasaturi unice, care caracterizeaza fiecare individ in parte.