Ca teoretician al invatarii, Bandura este de acord cu Skinner ca atat comportamentul normal cat si cel patologic reprezinta un rezultat al invatarii. Bandura l-a criticat pe Skinner pentru ca a studiat doar subiecti individuali, mai ales animale, si nu subiecti umani, in interactiune unii cu altii. Abordarea lui Bandura este una psihosociala, care investigheaza comportamentele ca fiind formate si modificate de contextul social. Desi Bandura recunoaste faptul ca invatarea se datoreaza in mare parte intaririi, el subliniaza si existenta altor forme de invatare care au loc in absenta unei intariri directe. Teoria sa este denumita adesea invatare observationala pentru ca pune accent pe rolul observarii comportamentului celorlalti si a consecintelor acestuia in invatare. Accentul pus pe invatarea prin observatie sau exemplu, reprezinta poate aspectul cel mai important al teoriei lui Bandura. In acelasi timp, Bandura nu elimina total existenta variabilelor inter...