Skip to main content

Clasificarea proceselor afective





Procesele afective pe de o parte sunt
-trairi subiective
*   stari       
*   concentrare interioara 


pe alta – expresii emotionale:
* actiuni
* manifestari exterioara (comunicare)
                                                                                                     
                                                            
Avem 3 tipuri de procese emotionale:
-          procese afective primare – include si emotiile soc (doar opinie, se considera separat). Se caracterizeaza prin nivel foarte scazut de constientizare sau intelectualizare, ca si traire sunt destul de intense, slab organizate, mai putin elaborate cultural, tind sa scape de sub controlul constient. Categoriile care fac parte din aceasta grupa:
a)      tonul afectiv al proceselor cognitive – reactiile emotionale ce insotesc si coloreaza afectiv orice act de cunoastere. Astfel orice senzatie, amintire, etc traieste o stare emotionala.
b)      trairile afective de provenienta organica – cauzate de buna/proasta functionare  a organelor interne.
c)      afectele – forme afective simple, primitive, foarte impulsive, foarte intense, puternice, chiar violente, de scurta durata, cu aparitie brusca si desfasurarea impetuoasa. Ex, groaza, mania, frica, spaima, accese de plans zgomotos, ras in hohote.
-          procese afective complexe – se deosebesc printr-un grad mai inalt de constientizare si intelectualizare. Fac parte:
a)      emotii curente – forme afective de scurta durata, destul de active, intense, provocate de insusirile separate ale obiectelor. Emotiile curente au un caracter situational si sunt orientate spre un anumit obiect sau spre o anumita persoana. De ex, bucuria, tristetea, entuziasmul, admiratia, dispretul, speranta, deznadejdea, placerea, dezgustul.
b)      emotiile superioare – nu sunt legate atat de obiecte, cat de o activitate pe care o desfasoara persoana. De ex, trairea din cauza unui joc. In special, emotiile superioare se refera la activitatile intelectuale, reflectarea frumosului din realitate si in realizarea comportamentului moral. Aceste emotii superioare presupun niste evaluari, acordari de semnificatii valorice a activitatii desfasurate.
c)      dispozitiile – stari afective de intensitate medie, care coloreaza intr-o perioada mai scurta/lunga de timp reflectarea realitatii si intreaga conduita a omului. Are intensitate variabila, nu are o orientare precisa, sunt mult mai vagi ca emotiile. Daca dispozitiile se repeta frecvent – pot deveni tresaturi de caracter.
-          procese afective superioare – se caracterizeaza printr-un grad mai inalt de intelectualizare, sunt bine constientizate si au o raportare valorica, cu referinta nu la un obiect sau activitate, ci la nivel de personalitate. De aici fac parte:
a)      sentimentele – trairi intense, de lunga durata, specific umane si conditionate social istoric.
b)      pasiunile



EMOTII                                                                                  
DURATA                   scurta durata                                                                           
INTENSITATE          crescuta                                                                               

-se constituie/manifesta in raport cu un obiect/situatie|                                   
 -grad redus de intelectualizare                                        
 -pot aparea in baza perceptiei lumii inconjuratoare si propriului corp  
- nu se poate stabili o anumita ierarhizare, schema de organizare a raporturilor dintre ele  


  SENTIMENTE:
DURATA             semnificativ mai lunga      
INTENSITATE       redusa  

-se structureaza si reflecta doar

- se construiesc in timp si necesita mult mai mult timp

- grad mai inalt de reflexivitate
participa in mod direct si functiile cognitive superioare (gandirea interpretativa, justificarea optiunilor facute)
- se sistematizeaza formand o structura dinamica unitara in care se instituie atat raporturi de succesiune, cat si de subordonare


            Particularitatile sentimentelor
   1.      Reciprocitate – cand persoanele manifesta acelasi tip de sentiment.
   2.      Contrariere­ – atunci cand persoanele manifesta unul fata de altul sentimente opuse.
    1.      Unilatiralitate – o persoana manifesta un anumit tip de sentiment, reactia fiind indiferenta.
    2.      Sentimentele pot fi motive al actiunilor si comportamentelor umane.
Tipurile de sentimente
     1.      Sentimente intelectuale – curiozitatea, tendinta spre nou, adevar, cercetare. Se formeaza doar in procesul cunoasterii.
     2.      Sentimente estetice – admiratia, tendinta spre frumos, tendinta spre craetivitate, original. Apar in procesul reflectarii frumosului din viata, natura, societate.
     3.      Sentimente morale – patriotismul, datoria, sentimentul civic, sentimentul coligelitatii.
     4.      Sentimentele eului – atitudinea persoanei fata de sine (amorul propriu, sentimentul de inferioritate, superioritate, autosuficienta).

Comments

Popular posts from this blog

B.F. Skinner - Condiţionarea operantă

B. F. Skinner (1905-1990) a crescut într-un orăşel din Pennsylvania numit Susquehanna. După terminarea liceului, a continuat studiile la Colegiul Hamilton în New York, terminând cu calificative excepţionale în special la literatura engleză. Interesat de comportamentul uman şi animal, renunţă la meseria de scriitor şi urmează cursurile unui master în psihologie la Harvard. Aici îşi începe cercetările asupra învăţării, ulterior a lucrat şi predat la mai multe universităţi precum Minnesota, Indiana. Teoria lui Skinner se subsumează behaviorismului, asemenea celei a lui Watson, ca urmare psihologia ar trebui să se dedice studiului comportamentului manifest, observabil, măsurabil şi să nu mai facă referiri la stările mentale intangibile (scopuri, dorinţe, idealuri). El admitea că omul vine pe lume cu anumite înzestrări genetice, dar a fost preocupat în primul rând, de modul în care mediul influenţează comportamentul. Deşi ca formare teoretică a preluat o parte din conceptel...

Tipuri de gândire

          Gândirea omului nu este uniforma, nu functioneaza la fel la toti oamenii sau la unul si acelasi om în momente si în situatii diferite. Iata de ce, de-a lungul timpului, s-a lansat si apoi s-a accentuat ideea existentei mai multor tipuri sau moduri de gândire.                                      Gândirea inductiva, deductiva si analogica In gândirea inductiva miscarea cunoasterii se realizeaza de la particular la general, de la multitudinea trasaturilor, atributelor la concepte, relatii, legi. Gândirea inductiva surprinde regularitatea, ceea ce este comun, constant, invariant. Pornind de la stimuli, subiectul construieste o schema de raspuns careia i se adapteaza. Asadar, gândirea mdacxiv&faciliteazâ extragerea si formularea unei concluzii generale dintr-o ...