Teoria personalitatii la Gordon Allport

Domeniul studiului personalitatii a devenit o parte importanta a psihologiei stiintifice odata cu aparitia lucrarii lui Cordon Allport: „Personalitatea: O interpretare psihologica' .

In teoria lui G. Allport, conceptul de trasatura joaca un rol foarte important.

Teoria sa are un caracter electic, autorul considerand personalitatea ca fiind individul unic caracterizat printr-o functionalitate dinamica.

G. Allport nu este de acord cu Freud in urmatoarele privinte: el considera ca rolul inconstientului a fost mult exagerat;

-  el nu crede ca fortele de natura inconstienta joaca un rol insemnat in viata unui adult matur si normal;

-  afirma ca subiectii sanatosi functioneaza mai ales la nivel constient si rational, controland majoritatea fortelor care le motiveaza comportamentul;

-  functionarea inconstientului este semnificativa mai ales la nevrotici.

Allport nu considera ca trecutul este cel   care stapaneste prezentul. Oamenii nu sunt prizonierii conflictelor si experientelor clin copilarie, ei fiindinfluentati intr-o masura mult mai mare de situatiile prezente.

De asemenea, G. AIIport s-a opus studierii personalitatii pe baza unor cazuri clinice. Spre deosebire de Freud, care a conceput un contitumm intre normal si patologic, AIIport a postulat o delimitare foarte clara intre normal si patologic, considerand ca subiectii cu tulburari psihice functioneaza la un nivelinfantil. Nevroticii, copiii sau animalele nu pot fi comparati cu adultii normali si ca atare, studiile realizate pe astfel de subiecti nu se pot generaliza. Poate ca, cea mai insemnata contributie pe care a adus-o Allport la teoria personalitatii consta in accentul deosebit pe care acest autor il pune pe ideea de unicitate afiintei umane, unicitate definita in termenii  trasaturilor psihice.

G. Allport afirma ideei ca personalitatea nu este o notiune cu caracter' general sau universal, ci este particulara, specifica fiecarui individ.

„Personalitatea reprezinta organizarea dinamica a sistemelor psihofizice, organizare ce determina un mod caracteristic de gandire si de comportament”.

Trasaturile de personalitate

Allport defineste trasaturile de personalitate ca fiind niste predispozitii de a raspunde intr-o maniera similara la anumite tipuri de stimuli.

Caracteristicile trasaturilor sunt urmatoarele:

Trasaturi le de personalitate au o existenta reala. Ele nu reprezinta doar constructe teoretice menite sa explice comportamentul, ci exista in interiorul fiecarui individ.

Trasaturile    reprezinta cauza comportamentului, ele dirijandu-i cursul. Ele nu sunt puse in evidenta doar ca raspuns la anumiti stimuli ci, mai mult, ele directioneaza cautarea unui  anumit tip de stimuli.

 Existenta trasaturilor poate fi demonstrata in mod empiric, prin   observarea   comportamentului   subiectului,comportament analizat in timp. Coerenta si constanta comportamentului pun in evidenta prezenta unor trasaturi.

Allport le denumeste ca fiind un fel de pasiuni care guverneaza existenta individului.

b) Trasaturi centrale: sunt trasaturi pe care le poseda

fiecare individ in numar redus (intre 5 si 10). Ele descriu

comportamentul unui individ (sunt cele care se trec intr-

o caracterizare).

c) Trasaturi secundare: sunt mai putin evidente (de

regula, spune Allport, le cunosc doar prietenii apropiati).

Proprium-ul este termenul propus de Allport pentru a inlocui termenii de ego sau self,

Proprium-ul include toate aspectele personalitatii care sunt distinctive si vitale pentru viata emotionala a individului.

Aspectele caracteristice ale proprium-ul ui sunt unice pentru o anumita persoana, fac ca persoana sa fie diferita de orice alta persoana si ele sunt cele care reunesc perceptiile, atitudinile si intentiile unui individ intr-un tot unitar.

G. Allport descrie stadiile dezvoltarii proprium-ului, stadii ce se dezvolta pana la maturitatea individului.

Eul corporal:               Stadiile 1-3 se dezvolta in primii ani de viata. In aceasta perioada copilul realizeze distinctia intre propriul lor corp si obiectele ambiantei.

Identitatea eului:                Copiii realizeaza faptul ca identitatea lor ramane aceeasi indiferent de schimbarile care au loc.

Auto-stima:                        Copiii invata sa se mandreasca cu realizarile lor.

Extensiunea eului:             Este vorba de etapele care au loc intre 4si 6 ani. In aceasta etapa copii ajung sa recunoasca  obiectele si persoanele care fac parte din lumea lor.

Imaginea de sine:               Copiii dezvolta imaginea de sine actuala si idealizata si devin constienti de faptul ca satisfac sau nu satisfac expectatiile parentale.

Eul ca o dinstanta rationala:            Aceasta etapa se dezvolta intre 6 si 12

ani. In aceasta faza copiii incep sa utilizeze logica in solutionarea problemelor cotidiene.

Constituirea proprium-ului:                   Aceasta etapa se dezvolta in

adolescenta. In aceasta perioada tinerii isi formuleaza scopuri si planuri pe termen lung.

Elapa adulta:                     Adultii normali si maturi functioneaza

independent de motivatiile copilariei. Ei functioneaza in mod rational in prezent si isi elaboreaza in mod constient propriul stil de viata.