Psihologie

Finalitatea este caracteristica esentiala a educatiei, exprimand sensul sau teleologic'. in acest context, ea reflecta tendintele, intentional itatca si proiectiile privind rezultatele educatiei, care se exprima prin idealul educativ si obiectivele educatiei. Idealul educativ Idealul educativ si scopul reprezinta categorii fundamentale ale pedagogiei, care desemneaza finalitatea actiunii educative. Filosofia educatiei a folosit mai mult conceptul de ideal educativ, in timp ce pedagogia a folosit mai mult conceptul de scop educativ. Pedagogia contemporana opereaza tot mai mult cu conceptul de ideal educativ. Conceptele de ideal si scop au conotatii asemanatoare, incat folosirea oricaruia dintre ele obiectiveaza aceleasi semnificatii esentiale privind proiectia personalitatii ca finalitate a actiunii educative. Desigur, fara a diminua asemanarea lor, se poate aprecia ca idealul educativ priveste proiectia relativ perfecta a personalitatii ca finalitate a ac...

1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE Studiile concrete de psihologie sociala se desfasoara, de regula, pe diferite arii de investigatie. Cadrul cel mai larg ar fi cel oferit de o populatie mai vasta, cand cercetarea ia de obicei forma anchetei pe un esantion. Cand studiul vrea sa capete adancime, evident cadrul se restrange la un spatiu social determinat -; o intreprindere, o institutie scolara, o comunitate rurala etc., iar cercetarea ia, de regula, forma studiului de teren , care poate deveni un cvasiexperiment. Cand se studiaza, de pilda, efectele unor modificari introduse in contextul obisnuit de desfasurarea faptelor sau evenimentelor -; cum ar fi implantarea unei schele de extractie a titeiului intr-o localitate rurala, introducerea unui mod de salarizare a muncii intr-o intreprindere, a unui nou orar de lucru intr-o institutie etc. -; se urmaresc paralel consecintele acestor masuri asupra atitudinii si opiniei oamenilor. In continuare, experimentul comporta o arie cu mult mai restransa...

          Gândirea omului nu este uniforma, nu functioneaza la fel la toti oamenii sau la unul si acelasi om în momente si în situatii diferite. Iata de ce, de-a lungul timpului, s-a lansat si apoi s-a accentuat ideea existentei mai multor tipuri sau moduri de gândire.                                      Gândirea inductiva, deductiva si analogica In gândirea inductiva miscarea cunoasterii se realizeaza de la particular la general, de la multitudinea trasaturilor, atributelor la concepte, relatii, legi. Gândirea inductiva surprinde regularitatea, ceea ce este comun, constant, invariant. Pornind de la stimuli, subiectul construieste o schema de raspuns careia i se adapteaza. Asadar, gândirea mdacxiv&faciliteazâ extragerea si formularea unei concluzii generale dintr-o ...

Maslow este un reprezentant al psihologiei umaniste. A criticat atat behaviorismul, cat si psihanaliza, mai ales conceptia lui Freud. Studiind numai ceea ce era mai rau in om (nevrozele si psihozele) psihologia apartinand acestor scoli a ignorat toate starile afective benefice cum ar fi: fericirea, multumirea, satisfactia sau pacea spiritului. Maslow spunea: „studiul unor specimene handicapate, imature, bolnave poate conduce doar la o psihologie handicapata'. Ea arata ca psihologii au subestimat natura umana neluand in considerare exemplarele cele mai creative, mai mature si mai sanatoase. Studiul celor mai reprezentative personalitati ale speciei umane reprezinta trasatura distinctiva cea mai pregnanta a teoriei personalitatii la Maslow. Daca vrei sa studiezi cat de repede alearga un om trebuie sa-i studiezi pe cei mai buni alergatori, nu pe cei mediocri, pentru a determina nivelul cel mai inalt al potentialului uman. Teoria personalitatii la Maslow este de fapt...

B. F. Skinner (1905-1990) a crescut într-un orăşel din Pennsylvania numit Susquehanna. După terminarea liceului, a continuat studiile la Colegiul Hamilton în New York, terminând cu calificative excepţionale în special la literatura engleză. Interesat de comportamentul uman şi animal, renunţă la meseria de scriitor şi urmează cursurile unui master în psihologie la Harvard. Aici îşi începe cercetările asupra învăţării, ulterior a lucrat şi predat la mai multe universităţi precum Minnesota, Indiana. Teoria lui Skinner se subsumează behaviorismului, asemenea celei a lui Watson, ca urmare psihologia ar trebui să se dedice studiului comportamentului manifest, observabil, măsurabil şi să nu mai facă referiri la stările mentale intangibile (scopuri, dorinţe, idealuri). El admitea că omul vine pe lume cu anumite înzestrări genetice, dar a fost preocupat în primul rând, de modul în care mediul influenţează comportamentul. Deşi ca formare teoretică a preluat o parte din conceptel...

John Watson (1878-1958) este cel care a aplicat teoria lui Pavlov în psihologie. S-a născut la o fermă de langa Greenville, Carolina de Sud. A absolvit colegiul Universităţii Furman şi a continuat studiile la Universitatea Chicago, unde a început cercetările în psihologie pe animale. Dupa ce a obtinut doctoratul a lucrat la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore. În 1913 Watson se face cunoscut în lumea psihologiei, prin articolul său manifest „Psihologia vazută de un behaviorist”. În acest articol afirma că studiul conştientului prin introspecţie nu are ce căuta în psihologie ca ştiinţă. Psihologia ar trebui să abandoneze „termeni precum conştient, stări mintale, minte, conţinut, verificabil prin introspecţie, imaginaţie şi altele la fel” (Watson, 1913, p 166). În schimb, ţelul acesteia ar trebui să fie „predicţia şi controlul comportamentului” (p 158). În particular, ar trebui să studieze doar stimuli, răspunsuri şi formarea obiceiurilor. În acest fel psih...

Am arătat că la omul adult nu mai găsim senzaţii pure. Orice senzaţie evocă altele, inclusiv variate impresii anterioare, rezultând un fenomen complex denumit percepţie. Percepţia constă într-o cunoaştere a obiectelor şi fenomenelor în integritatea lor şi în momentul când ele acţionează asupra organelor senzoriale. Spre deosebire de senzaţie, care redă o însuşire izolată a unui obiect, percepţia realizează o impresie globală, o cunoaştere a obiectelor în întregime, în unitatea lor reală. Deşi ne furnizează o imagine sintetică, percepţia efectuează o mare selecţie. De exemplu, nervul optic are o enormă capacitate de transmisie : 400 milioane de biţi pe secundă (or, o carte de 500 pagini conţine cam 100 milioane de biţi!). Dar creierul nu poate asimila mai mult de 100 biţi pe secundă. Deci percepţia nu constituie o reflectare fotografică fidelă, ea selectează informaţiile şi le prelucrează. Nu e vorba atât de o reducere, cât de un fel de rezumare a lor. Creierul nostru are o capacit...