Abraham Maslow

Maslow este un reprezentant al psihologiei umaniste. A criticat atat behaviorismul, cat si psihanaliza, mai ales conceptia lui Freud. Studiind numai ceea ce era mai rau in om (nevrozele si psihozele) psihologia apartinand acestor scoli a ignorat toate starile afective benefice cum ar fi: fericirea, multumirea, satisfactia sau pacea spiritului.

Maslow spunea: „studiul unor specimene handicapate, imature, bolnave poate conduce doar la o psihologie handicapata'. Ea arata ca psihologii au subestimat natura umana neluand in considerare exemplarele cele mai creative, mai mature si mai sanatoase.

Studiul celor mai reprezentative personalitati ale speciei umane reprezinta trasatura distinctiva cea mai pregnanta a teoriei personalitatii la Maslow. Daca vrei sa studiezi cat de repede alearga un om trebuie sa-i studiezi pe cei mai buni alergatori, nu pe cei mediocri, pentru a determina nivelul cel mai inalt al potentialului uman.

Teoria personalitatii la Maslow este de fapt o teorie a motivatiei. El a studiat biografiile unor personalitati marcante si a ajuns la concluzia ca oamenii poseda in interiorul lor niste tendinte instinctive spre crestere, dezvoltare si autoactualizare, mai precis spre valorificarea propriilor disponibilitati.

Motivatie si personalitate: Ierarhia trebuintelor

Maslow afirma ca omul poseda un numar de trebuinte innascute care activeaza si directioneaza comportamentul subiectului. Trebuintele au un caracter instinctiv. Comportamentele puse in actiune pentru a satisface respectivele trebuinte au un caracter dobandit si variaza de la un individ la altul. Aceste trebuinte universale sunt organizate ierarhic. O trebuinta de nivel superior nu este activata pana cand nu sunt satisfacute trebuintele de nivel inferior (sa fie satisfacute macar partial). Astfel, de pilda, o persoana flamanda sau amenintata nu va simti nevoia de apartenenta sau de dragoste. Cand nevoia de apartenenta sau cea de dragoste sunt satisfacute, omul poate simti nevoia de stima si respect, iar daca si acestea sunt satisfacute, va fii pusa in functiune nevoia de atitoactualizare.

·        Trebuinta de  actualizare 

·        Trebuinta de stima: de la sine insusi si de la altii 

·        Trebuinte de apartenenta si dragoste

·        Trebuinte de securitate siguranta, ordine, stabilitate.

·        Trebuinte fiziologice: hrana, apa, sex. 

Oamenii nu sunt motivati de toate aceste trebuinte in acelasi timp, doar o singura trebuinta fiind dominanta. De pilda, o femeie de afaceri nu va mai fi dominata de trebuinte fiziologice, ci va cauta stima si auto-actualizarea. Cu toate acestea ierarhia trebuintelor poate fi rasturnata: astfel, daca se produce o recesiune economica si persoana isi pierde serviciul si isi cheltuieste economiile, trebuintele fiziologice revin pe primul loc. Trebuintele cu pozitie inferioara in ierarhie sunt mai puternice.

Trebuintele superioare apar mai tarziu in cursul evolutiei speciei; toate fiintele vii au nevoie de hrana si apa, dar, numai omul are nevoie de autoactualizare, de a sti, de a intelege. Cu cat o trebuinta este mai inalta, cu atat ea este mai umana.

Trebuintele superioare apar mai tarziu in evolutia individului: trebuintele biologice apar in  copilarie, cele de apartenenta si stima, in adolescenta, iar cele de autoactualizare, la mijlocul vietii.

Cu cat trebuintele sunt mai sus in ierarhie, cu atat mai putin importante sunt pentru supravietuire, satisfacerea lor putand sa fie amanata. Nesatisfacerea unor trebuinte superioare nu produce o criza atat de puternica asa cum se intampla in cazul nesatisfacerii trebuintelor inferioare. Din acest motiv   trebuintele inferioare sunt numite de Maslow „trebuinte de deficit'.

 Desi sunt mai putin necesare pentru supravietuire, trebuintele superioare contribuie la randul  lor la supravietuire si dezvoltare. Astfel, satisfacerea unor trebuinte de nivel superior conduce la o viata mai lunga, la o mai buna stare de sanatate si, in general la cresterea eficientei biologice a persoanei.  Din acest motiv trebuintele superioare   sunt denumite „trebuinte de crestere' sau „trebuinte ale eu-lui'.

Satisfacerea trebuintelor superioare este benefica   nu numai sub aspect biologic, ci si psihologic, pentru ca produce o pace   mai profunda si da un sentiment de implinire a vietii.

Satisfacerea trebuintelor superioare are nevoie de indeplinirea mai multor preconditii complexe, comparativ cu trebuintele inferioare. Astfel, de pilda, trebuinta de autoactualizare pune conditia ca toate celelalte trebuinte sa fie satisfacute   si implica niste comportamente mai sofisticate decat cele orientate in directia procurarii hranei.

Satisfacerea trebuintelor superioare implica, de asemenea, conditii  externe mai bune: sociale, economice, politice. Astfel, de pilda, pentru trebuinta de autoactualizare este necesara o mai mare libertate de expresie.

O trebuinta nu trebuie sa fie total si pe deplin satisfacuta, inainte ca o alta trebuinta din ierarhie sa-si faca simtita prezenta. Maslow vorbeste despre asa-numita satisfacere partiala. Astfel, de pilda, el da exemplul ipotetic al unui individ care si-a satisfacut nevoile fiziologice in   proportie de 85%, cele de securitate, in proportie de 70%, cele de dragoste si apartenenta 50%, cele de stima 40% si cele de autoactualizare in proportie de 10%.

Metamotivatiile:

In urma studiului asupra persoanei autoactualizate, Maslow ajunge la concluzia ca acestea sunt conduse de ceea ce el numea metamotivatii. El afirma ca persoana autoactualizata nu se straduieste sa obtina ceva ci evolueaza.

Persoanele la care functioneaza metamotivatiile nu lupta pentru reducerea unor deficiente si nu cauta sa reduca niste tensiuni, scopul lor fiind sa-si imbogateasca existenta, sa creasca tensiunea psihica cautand noul si experientele cu caracter provocativ.

Maslow arata ca persoana autoactualizata nu este motivata in sens obisnuit (sa reduca o tensiune) ci in directia maximizarii propriului potential.

Metamotivatiile reprezinta mai curand moduri de a fi, decat cautarea si atingerea unor obiective.

Frustrarea atingerii metamotivatiilor produce, ceea ce Maslow numea metapatologia. (Maslow, 1967). in astfel de cazuri sursa imbolnavirii psihice este mai putin explicita pentru individ.

Metapatologia reprezinta diminuarea dezvoltarii plenare a potentialitatilor fiintei umane.

Caracteristicile persoanei autoactualizate:

Maslow este de parere ca personalitatile autoactualizate nu reprezinta mai mult de 1% din populatieCaracteristicile acestora sunt:.

1. O percepere eficienta asupra realitatii.

Personalitatea autoaclualizata este capabila sa perceapa lumea, inclusiv pe ceilalti oameni in mod clar si obiectiv. Perceptiile lor nu sunt distorsionate de teama sau de anumite nevoi nesatisfacute. Nu au prejudecati si idei preconcepute.

2.   Se accepta pe sine, pe ceilalti si natura in general.

Personalitatile autoactualizate isi admit punctele tari si slabiciunile fara a avea tendinta de a distorsiona imaginea de sine si iara tendinta de a simti o rusine si o culpabilitate excesive referitoare la esecurile si imperfectiunile sale.

3.  Personalitatea autoactualizata se caracterizeaza prin spontaneitate, simplitate si naturalete.

Comportamentul personalitatii autoactualizate este deschis, direct, natural si nu este bazat pe jocul de rol social.Personalitatea actualizata nu are nevoie sa-si ascunda sentimentele si sa pretinda ca este altceva decat este. Astfel de persoane sunt ele insele, fara a fi agresive sau rebele.

4.    Concentrare pe probleme mai curand decat pe propria persoana.

Personalitatile autoactualizate considera ca au un sens in viata, o anumita datorie de indeplinit. Ele se dedica unui scop.

Personalitatile autoactualizate nu se angajeaza in activitate pentru bani, glorie sau putere, ci pentru satisfacerea metatrebuintelor, pentru dezvoltarea propriilor posibilitati, pentru actualizarea disponibilitatilor eului

5.   Nevoia de intimitate si independenta..

Personalitatile autoactualizate nu numai ca sunt sanatoase psihic si pot suporta izolarea de ceilalti, fara efecte psihopatologice, ci chiar mai mult, ele au o anumita nevoie de izolare si solitudine decat alti oameni.

Ei se bazeaza mai mult pe ei insisi in satisfacerea trebuintelor si nu au o dependenta excesiva fatade ceilalti. Datorita independentei, aceste persoane pot parea la prima vedere mai reci si mai neprietenoase desi nu aceasta este intentia lor. Ei sunt pur si simplu mai autonomi decat ceilalti oameni si nu cauta cu orice pret sa obtina caldura si sustinere de la ceilalti.

6.      Prospetimea permanenta a evaluarilor

Personalitati autoactualizate au capacitatea de a percepe lumea inconjuratoare cu prospetime, mirare si entuziasm. Ele vor fi capabile sa se entuziasmeze de un rasarit de soare, de o floare sau de o simfonie.

7.   Trairea unor experiente de varf („peak experiences').

Personalitati autoactualizate au momente de extaz intens, de fericire, de bucurie extrema - experiente asemanatoare cu cele religioase. In cadrul unor astfel de experiente ego-ul este depasit in cadrul unei trairi de tip transcendent.

In timpul experientelor de varf, persoana se considera puternica, increzatoare, hotarata.

8.  Interese sociale

La fel ca si Adler, Maslovv considera ca oamenii autoactualizati, sanatosi psihic sunt capabili sa traiasca sentimente de simpatie si empatie pentru omenire in general. Ei au atitudinea fratelui mai mare fata de ceilalti oameni (continua sa-i simpatizeze chiar daca acestia ii dezamagesc).

9.   Relatii interpersonale mai intense.

Desi cercul de prieteni ai oamenilor autoactualizati nu este prea larg, prieteniile lor sunt mult mai intense si mai profunde decat ale celorlalti oameni. Frecvent ei au discipoli si admirator

10.  Subiectii autoactualizati sunt mai creativi decat restul populatiei.

Desi ei nu sunt totdeauna producatori de opere artistice sau stiintifice. Ei pun in evidenta inventivitatea si originalitatea in toate aspectele vietii lor. Sunt spontani, flexibili, deschisi si nu se tem de faptul ca ar putea face greseli sau ca ar putea face un lucru stupid.

11.Structura de caracter de tip democrati.

Ei accepta pe ceilalti si nu dau dovada de prejudecati rasiale, religioase sau sociale. Ei sunt dispusi sa asculte si sa invete de la oricine si nu se poarta cu superioritate fata de persoanele cu o educatie mai putin elevata.

12. Rezistenta la enculturatie

Personalitati foarte sanatoase sub aspect psihic, sunt autonome, suficiente lor insele si independente. Drept rezultat ele pot rezista presiunilor culturale si sociale care le impun anumite linii de gandire si comportament. Ele nu se razvratesc in mod deschis impotriva ordinii sociale si normelor culturale, dar se conduc dupa regulile lor interioare.

Personalitatile autoactualizate au si ele imperfectiunile lor. Subiectii pot fi adesea reci, duri, ascunsi, pot avea momente de indoiala sau teama, rusine sau culpabilitate, conflicte sau incordari.

Dar, astfel de trairi, reprezinta exceptii de la comportamentul lor firesc (sunt mai putin frecvente si au durata mai scurta  decat la  personalitatile obisnuite).

Daca trebuinta de autoactualizarc este innascuta, se pune problema de ce nu devin toti oamenii autoactualizati.

Un motiv ar fi ca, cu cat o trebuinta se situeaza mai sus in ierarhia trebuintelor, cu atat ea este mai putin puternica. Trebuinta de autoactualizare nefiind puternica este usor inhibata de conditiile ostile de mediu.

Astfel, de pilda, Maslow da exemplul modului in care sex-rolurile din cultura occidentala inhiba tandretea si sentimentalismul la baieti.

In cazul in care copilul este hiperprotejat, el nu va putea pune in actiune noi tipuri de comportament, ceea ce il va impiedica sa-si dezvolte noi deprinderi si abilitati.

Un alt motiv pentru care autoactualizarea poate fi blocata este ceea ce numeste Maslow „complexul lui lona'. Aceasta inseamna ca noi ne temem si ne indoim de propriile posibilitati si capacitati. Ne temem, dar in acelasi timp ne simtim provocati de propriile noastre capacitati.

Al treilea motiv pentru care sunt atat de putine persoane autoactualizate consta in faptul ca, drumul spre autoactualizare presupune mult curaj. Chiar atunci cand trebuintele inferioare au fost satisfacute, autoactualizarea presupune efort, disciplina, autocontrol si munca intensa.

Din acest motiv pare mai comod sa ne mentinem acolo unde ne aflam, decat sa cautam mereu noi situatii cu caracter provocativ.

A renunta la rutini, la siguranta si la „caile batatorite” presupune un mare act de curaj.

Se pare ca experientele copilariei sunt cruciale in inhibarea sau stimularea trebuintei de autoactualizare. Controlul excesiv si rutina impuse copilului, dar si permisivitatea excesiva pot reprezenta factori  nocivi.

Maslow atrage atentia ca o libertate excesiva poate conduce la anxietate si insecuritate la copil, ceea ce va frana dezvoltarea viitoare.

Linia corecta consta, dupa Maslow, a acorda copilului libertate in anumite limite. In acelasi timp el subliniaza rolul dragostei acordate copilului cat si satisfacerii nevoilor de baza in primii doi ani de viata pentru a asigura premisele tendintei spre autoactualizare.