Teoria personalitatii la Albert Bandura

Ca teoretician al invatarii, Bandura este de acord cu Skinner ca atat comportamentul normal cat si cel patologic reprezinta un rezultat al invatarii.

Bandura l-a criticat pe Skinner pentru ca a studiat doar subiecti individuali, mai ales animale, si nu subiecti umani, in interactiune unii cu altii. Abordarea lui Bandura este una psihosociala, care investigheaza comportamentele ca fiind formate si modificate de contextul social.

Desi Bandura recunoaste faptul ca invatarea se datoreaza in mare parte intaririi, el subliniaza si existenta altor forme de invatare care au loc in absenta unei intariri directe.

Teoria sa este denumita adesea invatare observationala pentru ca pune accent pe rolul observarii comportamentului celorlalti si a consecintelor acestuia in invatare. Accentul pus pe invatarea prin observatie sau exemplu, reprezinta poate aspectul cel mai important al teoriei lui Bandura.

In acelasi timp, Bandura nu elimina total existenta variabilelor interne, asa cum lacea Skinner. El este de parere ca procesele de gandire influenteaza procesul de invatare. Observand comportamentul celorlalti, oamenii realizeaza o decizie constienta daca sa se comporte sau nu in acelasi mod.

Cu alte cuvinte, Bandura interpune un mecanism de mediere intre stimul si reactie si acest mecanism este reprezentat de procesele cognitive ale subiectului care realizeaza controlul intern al 

Modelarea - baza invatarii observationale

Elementul din teoria lui Skinner, cu care Bandura nu este de acord consta in aceea ca invatarea s-ar produce numai prin intarire directa. Mai mult, el arata ca intarirea reprezinta un mod ineficient de invatare care consuma timp, ba mai mult, este si periculos. El spunea ca lumea ar fi foarte nesigura daca, de pilda, oamenii ar avea nevoie de intarire directa pentru a invata sa nu traverseze pe culoarea rosie a semaforului. Conditionarea operanta prin intermediul careia incercarile si erorile vor continua pana cand va fi gasit raspunsul corect, este ineficienta in invatarea conducerii auto pentru ca subiectul va muri intr-un accident inainte de a gasi secventa pozitiva de comportament.

Bandura arata ca majoritatea comportamentelor umane sunt achizitionate prin intermediul exemplului, care poate avea un caracter intentional sau accidental. Noi invatam observandu-i peceilalti si modelandu-ne comportamentul.

Procesele invatarii observationale:

a) Procesele atentionale

b) Procesele memoriei

Pentru a invata un comportament prin intermediul imitatiei, subiectul trebuie sa retina aspectele semnificative ale respectivului comportament.

c)  Procesele reproductiei motorii

Se refera la traducerea reprezentarilor simbolice in comportament manifest (deschis).

d)  Procesele motivationale

 Autoeficienta

Autoeficienta se refera la cat de bine reuseste subiectul sa-si atinga propriile standarde interne. Bandura considera ca autoeficienta se exprima prin intermediul sentimentelor de autostima, de valoare personala, de adecvare si eficienta in abordarea realitatii. Autoeficienta este perceperea propriei capacitati de a produce si regla evenimentele vietii. Persoanele care au standarde interne exagerat de ridicate se autopedepsesc sever atunci cand nu reusesc sa le atinga si de aici pot rezulta sentimente de depresie, descurajare, autodevalorizare.

Persoanele cu sentimentul autoeficientei ridicat au urmatoarele caracteristici:

Þ sunt capabile sa faca fata in mod adecvat incercarilor vietii;

Þ pentru ca ele se asteapta la succes, ele vor persevera in tentative de depasire a obstacolelor;

Þau o mare incredere in fortele proprii si nu sunt blocate de dubitatii;

Þ au performate ridicate in activitate.