Piotr Galperin

Piotr Galperin (1902 – 1988)

Nascut pe 2 octombrie 1902, psiholog rus cu o pregatire medicala.

Din lucrarile lui cele mai importante enumeram: „specificul psihologic al folosirii uneltelor de catre om si a mijloacelor auxiliare de catre animale”          (teza de doctor, 1936); „Despre formarea actiunilor intelectuale si a notiunilor”  (1955); „Actiunea mintala ca baza a formarii ideii si imaginii” (1957) etc.

Inceputul activitatii sale psihologice – in grupul lui A. N. Leontiev – elaborarea conceptiei psihologice a activitatii. In cele ce urmeaza elaboreaza conceptia formarii pe etape a actiunilor psihice.

Numele sau este cunoscut in lume datorita conceptiei formarii pe etape a actiunilor mintale.Realmente, aportul sau in psihologie este mult mai mare. Sunt cunoscute cercetarile sale asupra atentiei, relatiei dintre psihic si creier s.a.

Printre cercetarile psihologice ale lui P. Galperin conceptia formarii pe etape a actiunilor mintale ocupa un loc aparte, pentru ca ea reprezinta o analiza profunda a particularitatilor psihologice ale actiunilor umane.

Conceptia formarii pe etape a actiunilor mintale a fost propusa de P. Galperin la inceputul anilor 50 ai secolui trecut. Prima reamintire despre conceptia lui P. Galperin a fost facuta in 1952, in discursul sau la o sedinta unde se discutau intrebari de restructurare a stiintei psihologice . In 1953, la Moscova are loc o conferinta de psihologie, la care Galperin a prezentat un discurs despre formarea actiunilor mintale. Ipotezele lansate de el au fost mai tirziu generalizate si detaliate in articolul „Dezvoltarea cercetarilor despre formarea actiunilor mintale”.

In timp, conceptia lui Galperin nu doar a suferit critici, dar si a supravietuit in lupta parerilor, transformindu-se dintr-o schema generala (dintr-o ipoteza, cum o numea la inceput autorul) intr-o teorie constructiva, originala de invatare.

In cadrul elaborarii conceptiei sale Galperin s-a folosit de unele idei ale lui Vigotski; potrivit uneia din ele, actiunile mintale au fost la inceput actiuni materiale. Actiunile mintale provin din actiuni materiale (de exemplu: socotitul in minte provine din socotitul de pe betisoare).+

Teza de baza a conceptiei: activitatea psihica este rezultatul transferului actiunilor exterioare materiale in planul reflectarii – in planul perceptiei, reprezentarilor si notiunilor. Transferul se efectueaza trecind prin anumite etape, unde la fiecare din ele se produc transformari sistematice dupa patru insusiri de baza ale actiunilor indeplinite de om.

Insusirile primare ale actiunilor umane sunt 4 la numar:

1)      Nivelul la care actiunea se indeplineste;

2)      Masura (gradul) de generalizare;

3)      Complexitatea operatiilor ce se indeplinesc;

4)      Masura (gradul) de insusire, asimilare.

Pentru prima insusire Galperin deosebeste trei niveluri:

1)      Cu obiectele materiale sau reprezentarile materiale;

2)      In limbaj, in lipsa obiectelor materiale;

3)      In gind.

Aceste trei sunt calea transformarii actiunii materiale in actiune psihica. Celelalte trei (2 – 4) insusiri determina calitatea actiunii; ca este cu atit mai buna cu cit mai mare este generalizarea, reducerea si asimilarea actiunii.

Actiunea are o structura sistemica, unde diferite elemente dupa natura lor psihologica formeaza un tot unitar. Structura unei actiuni este:

·         Scopul urmarit izvorit dintr-un motiv;

·         Obiectul ce urmeaza sa fie supus transformarii;

·         Modelul dupa care actioneaza (intern sau extern);

·         Operatiile prin care se realizeaza fizic sau mintal transformarea obiectului.

Orice actiune in desfasurarea sa parcurge 3 faze:

·         Faza de orientare – subiectul rezolva problema: ce sa faca si cum;

·         Faza de executie – executia propriu-zisa a sarcinii; adica, transformarea obiectului actiunii in forma mintala sau materiala;

·         Faza de control si evaluare – include urmarirea mersului actiunii, confruntarea rezultatelor obtinute cu modelul dat, realizarea corectiilor atit in orientare, cit  si in actiune.

Studiile experimentale efectuate pe materiale diferite, la diferite etape de virsta cu copii sanatosi si cei cu diferite forme de handicap ( in prim – plan minta ) i-au permis lui Galperin sa prezinte conceptia sa in felul urmator:

Etapa 0 – formarea motivatiei – aceasta etapa a fost introdusa de Galperin in schema mai tirziu in comparatie cu celelalte etape, fiind predecesorie primei (anume din aceste considerente si este cunoscuta ca etapa 0 ). Aici se formeaza motivarea pentru activitatea data.

Etapa 1 – invatarea actiunii noi, necunoscute incepe cu procesul preventiv de cunoastere a problemei. Actiunea la inceput este dezmembrata in operatii care sunt accesibile pentru elev (corespund cunostintelor, priceperilor si deprinderilor). O asa impartire a actiunii este numita de  Galperin Baza de Orientare a Actiunii (BOA). Formarea ei este obiectivul si continutul de baza al primei etape in procesul inteorizarii actiunii.

Elementele BOA sunt: scopul (ce sa fac?); planul (ce operatii si in ce ordine?); informativ (cu ce voi face, din ce voi face?).

Galperin impreuna cu Pantina si Dubrovina (1957) au elaborat 3 tupuri de baza de BOA si , corespunzator, trei tipuri de orientare in problema (insarcinare). S-a constatat ca anume aceste trei tupuri (fiecare in parte) determina in fond decurgerea si rezultatele procesului instructiv.

Tipul I – BOA este  constituita numai din modelele actiunii si ale produsului. Copilul nu primeste nici un fel de indicatii cum ar trebui sa indeplineasca corect actiunea. Elevul singur cauta cum sa procedeze si face acest lucru incet, treptat si inconstient.In final, indeplinirea unei insarcinari poate fi realizata destul de precis, insa actiunea ramine a fi instabila fata de modificarea conditiilor. Din aceste considerente niciodata nu se obtine un rezultat la nicel de 100% si actiunea nu permite transferul in alte insarcinari noi.

Tipul II – BOA contine nu numai modelele actiunii si produsele ei, dar si toate indicatiile necesare cum trebuie indeplinita corect actiunea cu un material nou. Invatarea decurge mai rapid si cu un numar mult mai mic de erori. Elevul obtine priceperile de analiza a materialului din punctul de vedere al actiunii pe care trebuie s-o indeplineasca. Aceasta determina constanta, stabilitatea actiunii fata de schimbarea conditiilor si transferul ei in alte insarcinari. Insa, transferul este limitat prin prezenta unor elemente indentice in insarcinarile noi cu cele prezente in probleme deja insusite.

Tipul III – in acest caz, in prim-plan apare invatarea planificata a analizei problemelor noi, care permite evidentierea punctelor de reper, determinarea conditiilor indeplinirii corecte a insarcinarilor. Dupa aceasta urmeaza procesul de formare a actiunii care corespunde problemei date. Erori se comit numai la inceputul instruirii si se refera la procesul de analiza a conditiilor. Tempoul invatarii creste rapid. Actiunile formate sunt stabile (nu absolut) fata de schimbarile conditiilor. In cadrul aceluiasi domeniu de probleme actiunile sunt complet transferabile.

Etapa 2 – in continuare elevul incepe indeplinirea actiunii. Studiile experimentale efectuate de L. Prindule si N. Talizina (1957) au demonstrat ca si in virstile mai tirzii actiunea noua se formeaza cu  succes la inceput numai in forma exterioara. In aceste cazuri , noi cel mai des folosim nu insesi obiectele materiale, ci reprezentarile lor ( scheme, diagrame, machete, modele, instructiuni etc.). Forma materializata a actiunii este o forma a actiunii materiale si pastreaza caracteristicele de baza.

In scopul evidentierii constinutului adevarat al actiunii, este necesar de a supune acesta unor prelucrari complicate:

1)      Desfasurarea actiunii inseamna procesul de evidentiere a tuturor operatiilor in multitudinea legaturilor;

2)      Generalizarea actiunii inseamna evidentierea acelor insusiri ale obiectului care sunt necesare pentru indeplinirea actiunii date.

Numai in urma acestor doua procese elevul intelege continutul  adevarat al actiunii. Urmeaza procesul de insusire a actiunii, dupa care se desfasoara procesul invers: unele operatii din cadrul actiunii incep a se reduce.

Etapa 3 – reducerea operatiilor nu inseamna transferul lor in plan mintal. Elevul mai are drept baza punctele materiale de reper. Numai dupa ce actiunea a atins nivelul cel ma isuperior de indeplinire in forma materiala sau materializata (gradul cel mai inalt de generalizare, reducere, insusire) ea este rupta de ultimele repere materiale. Aici incepe etapa a III-a. Continutul adevarat al aceste etape consta in transferarea actiunii in planul vorbirii in afara reperelor pe obiectele materiale. Nu putem aici sa vorbim despre indeplinirea actiunii in plan mintal. Este vorba despre etapa indeplinirii actiunii in planul vorbirii.

Aceasta etapa uneori poate sa nu fie evidentiata aparte – se poate contopi in timp cu etapa indeplinirii actiunii in plan material. Insa, nu aceasta este cel mai important. Esential este continutul lucrului care se refera la etapa data si care trebuie sa fie indeplinit. Lucrul dat se constituie din aparitia unei functii noi a limbajului. Pentru prima data copilul devine constient de insasi vorbirea ca proces in care sunt prezente atit insarcinarea, cit si actiunea. Actiunea verbala se constituie ca o reflectare a actiunii materiale. In acest sens, actiunea din nou se desfasoara si pas cu pas se stransfera in planul vorbirii. In acest caz, apar abstractiile ca obiect nou al actiunii. Formarea abstractiilor se produce in procesul de generalizare a actiunii. Precum a fost mentionat, in cadrul generalizarii  din continutul obiectelor sunt evindentiate insusirile esentiale pentru indeplinirea actiunii resprective. In timp ce actiunea este transferata in planul vorbirii, aceste insusiri sunt intarite dupa anumite cuvinte, se transforma in semnificatia cuvintelor, se rup de la obiectele materiale si devin abstractii.

Deci, transferarea actiunii in plan verbal semnifica nu numai exprimarea actiunii in vorbire, dar si indeplinirea actiunii materiale in planul vorbirii. Lumbajul este forma actiunii materiale.

Si din nou actiunea la aceasta etapa ca si la etapa precedenta, trebuie sa fie supusa tuturor transformarilor, in onformitate cu insusirile primare ( generalizarea, reducerea treptata, asimilarea).

Etapa 4 –  incepe cu transferarea treptata a actiunii indeplinite in planul vorbirii in plan interior si se finiseaza cu prinuntarea libera deplina a actiunii in planul vorbirii pentru sine (vorbirea interioara).Din nou au loc aceleasi transformari: la inceput desfasurarea deplina si pina la generalizare, reducere etc.

Etapa 5 – din acest moment incepe etapa a cincea – ultima. Aici decurge reducerea a insasi  vorbirii. Ramin numai niste fragmente, rupturi separate. Vorbirea exterioara se transforma in cea interioara care decurge automatizat si in afara introspectiei. Copilul indeplineste actiunea in plan psihic interior .

In cadrul experimentelor efectuate de Galperin sau sub conducerea acestuia s-a demonstrat ca nu toate actiunile trec in proces de formare pe deplin etapele din schema.  In caz daca actiunea care trebuiesa fie formata (insusita) nu este absolut noua, necunoscuta pentru subiect, in dependenta de complexitatea ei in procesul de formare, se omit unele etape. Tot asa si inceputul insusirii nu este strict legat de indeplinirea actiunii in plan material desfasurat, ci poate fi declansat de la orice alta etapa.

Modelul explicativ props de Galperin a acut o larga raspindire in psihologia rusa si, in general, in cea est-europeana.