Piotr Galperin
(1902 – 1988)
Nascut pe 2
octombrie 1902, psiholog rus cu o pregatire medicala.
Din lucrarile lui
cele mai importante enumeram: „specificul psihologic al folosirii uneltelor de
catre om si a mijloacelor auxiliare de catre animale” (teza de doctor, 1936); „Despre formarea actiunilor
intelectuale si a notiunilor” (1955);
„Actiunea mintala ca baza a formarii ideii si imaginii” (1957) etc.
Inceputul
activitatii sale psihologice – in grupul lui A. N. Leontiev – elaborarea
conceptiei psihologice a activitatii. In cele ce urmeaza elaboreaza conceptia
formarii pe etape a actiunilor psihice.
Numele sau este
cunoscut in lume datorita conceptiei formarii pe etape a actiunilor
mintale.Realmente, aportul sau in psihologie este mult mai mare. Sunt cunoscute
cercetarile sale asupra atentiei, relatiei dintre psihic si creier s.a.
Printre
cercetarile psihologice ale lui P. Galperin conceptia formarii pe etape a
actiunilor mintale ocupa un loc aparte, pentru ca ea reprezinta o analiza
profunda a particularitatilor psihologice ale actiunilor umane.
Conceptia
formarii pe etape a actiunilor mintale a fost propusa de P. Galperin la
inceputul anilor 50 ai secolui trecut. Prima reamintire despre conceptia lui P.
Galperin a fost facuta in 1952, in discursul sau la o sedinta unde se discutau
intrebari de restructurare a stiintei psihologice . In 1953, la Moscova are loc
o conferinta de psihologie, la care Galperin a prezentat un discurs despre
formarea actiunilor mintale. Ipotezele lansate de el au fost mai tirziu generalizate
si detaliate in articolul „Dezvoltarea cercetarilor despre formarea actiunilor
mintale”.
In timp,
conceptia lui Galperin nu doar a suferit critici, dar si a supravietuit in
lupta parerilor, transformindu-se dintr-o schema generala (dintr-o ipoteza, cum
o numea la inceput autorul) intr-o teorie constructiva, originala de invatare.
In cadrul
elaborarii conceptiei sale Galperin s-a folosit de unele idei ale lui Vigotski;
potrivit uneia din ele, actiunile mintale au fost la inceput actiuni materiale.
Actiunile mintale provin din actiuni materiale (de exemplu: socotitul in minte
provine din socotitul de pe betisoare).+
Teza de baza a conceptiei: activitatea psihica este rezultatul
transferului actiunilor exterioare materiale in planul reflectarii – in planul
perceptiei, reprezentarilor si notiunilor. Transferul se efectueaza trecind
prin anumite etape, unde la fiecare din ele se produc transformari sistematice
dupa patru insusiri de baza ale actiunilor indeplinite de om.
Insusirile
primare ale actiunilor umane sunt 4 la numar:
1)
Nivelul la care actiunea se indeplineste;
2)
Masura (gradul) de generalizare;
3)
Complexitatea operatiilor ce se
indeplinesc;
4)
Masura (gradul) de insusire, asimilare.
Pentru prima insusire Galperin deosebeste trei niveluri:
1)
Cu obiectele materiale sau reprezentarile
materiale;
2)
In limbaj, in lipsa obiectelor materiale;
3)
In gind.
Aceste trei sunt
calea transformarii actiunii materiale in actiune psihica. Celelalte trei (2 –
4) insusiri determina calitatea actiunii; ca este cu atit mai buna cu cit mai
mare este generalizarea, reducerea si asimilarea actiunii.
Actiunea are o
structura sistemica, unde diferite elemente dupa natura lor psihologica
formeaza un tot unitar. Structura unei actiuni este:
·
Scopul
urmarit izvorit dintr-un motiv;
·
Obiectul
ce urmeaza sa fie supus transformarii;
·
Modelul
dupa care actioneaza (intern sau extern);
·
Operatiile
prin care se realizeaza fizic sau mintal transformarea obiectului.
Orice actiune
in desfasurarea sa parcurge 3 faze:
·
Faza
de orientare – subiectul rezolva problema: ce sa faca si cum;
·
Faza
de executie – executia propriu-zisa a sarcinii; adica, transformarea obiectului
actiunii in forma mintala sau materiala;
·
Faza
de control si evaluare – include urmarirea mersului actiunii, confruntarea
rezultatelor obtinute cu modelul dat, realizarea corectiilor atit in orientare,
cit si in actiune.
Studiile
experimentale efectuate pe materiale diferite, la diferite etape de virsta cu
copii sanatosi si cei cu diferite forme de handicap ( in prim – plan minta )
i-au permis lui Galperin sa prezinte conceptia sa in felul urmator:
Etapa 0 – formarea motivatiei – aceasta etapa a fost
introdusa de Galperin in schema mai tirziu in comparatie cu celelalte etape,
fiind predecesorie primei (anume din aceste considerente si este cunoscuta ca
etapa 0 ). Aici se formeaza motivarea pentru activitatea data.
Etapa 1 – invatarea actiunii noi, necunoscute incepe cu
procesul preventiv de cunoastere a problemei. Actiunea la inceput este
dezmembrata in operatii care sunt accesibile pentru elev (corespund
cunostintelor, priceperilor si deprinderilor). O asa impartire a actiunii este
numita de Galperin Baza de Orientare a
Actiunii (BOA). Formarea ei este
obiectivul si continutul de baza al primei etape in procesul inteorizarii
actiunii.
Elementele BOA sunt: scopul (ce sa fac?); planul (ce
operatii si in ce ordine?); informativ (cu ce voi face, din ce voi
face?).
Galperin impreuna
cu Pantina si Dubrovina (1957) au elaborat 3 tupuri de baza de BOA si ,
corespunzator, trei tipuri de orientare in problema (insarcinare). S-a
constatat ca anume aceste trei tupuri (fiecare in parte) determina in fond
decurgerea si rezultatele procesului instructiv.
Tipul I – BOA este constituita numai din modelele actiunii si
ale produsului. Copilul nu primeste nici un fel de indicatii cum ar trebui sa
indeplineasca corect actiunea. Elevul singur cauta cum sa procedeze si face
acest lucru incet, treptat si inconstient.In final, indeplinirea unei
insarcinari poate fi realizata destul de precis, insa actiunea ramine a fi instabila
fata de modificarea conditiilor. Din aceste considerente niciodata nu se obtine
un rezultat la nicel de 100% si actiunea nu permite transferul in alte
insarcinari noi.
Tipul II – BOA contine nu numai modelele actiunii si
produsele ei, dar si toate indicatiile necesare cum trebuie indeplinita corect
actiunea cu un material nou. Invatarea decurge mai rapid si cu un numar mult
mai mic de erori. Elevul obtine priceperile de analiza a materialului din
punctul de vedere al actiunii pe care trebuie s-o indeplineasca. Aceasta
determina constanta, stabilitatea actiunii fata de schimbarea conditiilor si
transferul ei in alte insarcinari. Insa, transferul este limitat prin prezenta
unor elemente indentice in insarcinarile noi cu cele prezente in probleme deja
insusite.
Tipul III – in acest caz, in prim-plan apare
invatarea planificata a analizei problemelor noi, care permite evidentierea
punctelor de reper, determinarea conditiilor indeplinirii corecte a insarcinarilor.
Dupa aceasta urmeaza procesul de formare a actiunii care corespunde problemei
date. Erori se comit numai la inceputul instruirii si se refera la procesul de
analiza a conditiilor. Tempoul invatarii creste rapid. Actiunile formate sunt
stabile (nu absolut) fata de schimbarile conditiilor. In cadrul aceluiasi
domeniu de probleme actiunile sunt complet transferabile.
Etapa 2 – in continuare elevul incepe indeplinirea actiunii.
Studiile experimentale efectuate de L. Prindule si N. Talizina (1957) au
demonstrat ca si in virstile mai tirzii actiunea noua se formeaza cu succes la inceput numai in forma exterioara.
In aceste cazuri , noi cel mai des folosim nu insesi obiectele materiale, ci
reprezentarile lor ( scheme, diagrame, machete, modele, instructiuni etc.). Forma
materializata a actiunii este o forma a actiunii materiale si pastreaza
caracteristicele de baza.
In scopul
evidentierii constinutului adevarat al actiunii, este necesar de a supune
acesta unor prelucrari complicate:
1)
Desfasurarea
actiunii inseamna procesul de evidentiere a tuturor operatiilor in multitudinea
legaturilor;
2)
Generalizarea
actiunii inseamna evidentierea acelor insusiri ale obiectului care sunt
necesare pentru indeplinirea actiunii date.
Numai in urma
acestor doua procese elevul intelege continutul
adevarat al actiunii. Urmeaza procesul de insusire a actiunii, dupa care
se desfasoara procesul invers: unele operatii din cadrul actiunii incep a se
reduce.
Etapa 3 – reducerea operatiilor nu inseamna transferul lor
in plan mintal. Elevul mai are drept baza punctele materiale de reper. Numai
dupa ce actiunea a atins nivelul cel ma isuperior de indeplinire in forma
materiala sau materializata (gradul cel mai inalt de generalizare, reducere,
insusire) ea este rupta de ultimele repere materiale. Aici incepe etapa a
III-a. Continutul adevarat al aceste etape consta in transferarea actiunii in
planul vorbirii in afara reperelor pe obiectele materiale. Nu putem aici sa
vorbim despre indeplinirea actiunii in plan mintal. Este vorba despre etapa
indeplinirii actiunii in planul vorbirii.
Aceasta etapa
uneori poate sa nu fie evidentiata aparte – se poate contopi in timp cu etapa
indeplinirii actiunii in plan material. Insa, nu aceasta este cel mai
important. Esential este continutul lucrului care se refera la etapa data si
care trebuie sa fie indeplinit. Lucrul dat se constituie din aparitia unei
functii noi a limbajului. Pentru prima data copilul devine constient de insasi
vorbirea ca proces in care sunt prezente atit insarcinarea, cit si actiunea.
Actiunea verbala se constituie ca o reflectare a actiunii materiale. In acest
sens, actiunea din nou se desfasoara si pas cu pas se stransfera in planul
vorbirii. In acest caz, apar abstractiile ca obiect nou al actiunii. Formarea
abstractiilor se produce in procesul de generalizare a actiunii. Precum a fost
mentionat, in cadrul generalizarii din
continutul obiectelor sunt evindentiate insusirile esentiale pentru
indeplinirea actiunii resprective. In timp ce actiunea este transferata in
planul vorbirii, aceste insusiri sunt intarite dupa anumite cuvinte, se
transforma in semnificatia cuvintelor, se rup de la obiectele materiale si
devin abstractii.
Deci,
transferarea actiunii in plan verbal semnifica nu numai exprimarea actiunii in
vorbire, dar si indeplinirea actiunii materiale in planul vorbirii. Lumbajul este
forma actiunii materiale.
Si din nou
actiunea la aceasta etapa ca si la etapa precedenta, trebuie sa fie supusa
tuturor transformarilor, in onformitate cu insusirile primare ( generalizarea,
reducerea treptata, asimilarea).
Etapa 4 – incepe cu
transferarea treptata a actiunii indeplinite in planul vorbirii in plan
interior si se finiseaza cu prinuntarea libera deplina a actiunii in planul
vorbirii pentru sine (vorbirea interioara).Din nou au loc aceleasi
transformari: la inceput desfasurarea deplina si pina la generalizare, reducere
etc.
Etapa 5 – din acest moment incepe etapa a cincea – ultima.
Aici decurge reducerea a insasi
vorbirii. Ramin numai niste fragmente, rupturi separate. Vorbirea
exterioara se transforma in cea interioara care decurge automatizat si in afara
introspectiei. Copilul indeplineste actiunea in plan psihic interior .
In cadrul
experimentelor efectuate de Galperin sau sub conducerea acestuia s-a demonstrat
ca nu toate actiunile trec in proces de formare pe deplin etapele din
schema. In caz daca actiunea care
trebuiesa fie formata (insusita) nu este absolut noua, necunoscuta pentru
subiect, in dependenta de complexitatea ei in procesul de formare, se omit
unele etape. Tot asa si inceputul insusirii nu este strict legat de
indeplinirea actiunii in plan material desfasurat, ci poate fi declansat de la
orice alta etapa.
Modelul
explicativ props de Galperin a acut o larga raspindire in psihologia rusa si,
in general, in cea est-europeana.
Comments
Post a Comment