Cum sunt
organizare cunostintele in mintea noastra?
In ce masura codam semantic cunostintele?
Adesea s-a pus semnul identitatii intre memoria semantic si cea de lunga
durata, dar MLD are o extensie mai mare decat MSD si include unele
caracteristici senzoriale ale stimulilor.
Mandler si
Ritchey ( 1977 ) au prezentat subiectilor timp de 10 secunde o imagine. Apoi
aveau alte doua variante ale imaginii 949h72j respective ( una in care erau
facute modificari ale detaliilor imagiste si a doua in care operau modificari
de sens fata de cea initiala ). In partea a doua subiectilor le erau prezentate
imagini din toate cele trei categorii si sarcina lor era sa recunoasca daca
imaginile din noul set au fost prezentate anterior. S-a constatat ca subiectul
memoreaza in primul rand semnificatia imaginii si abia apoi detaliile imagiste.
Modificari in semantic imaginii a avut un impact mai puternic. Sistemul nostru
cognitiv are tendinta de a retine semnificatia stimulilor si nu dispunerea lor
spatiala.
Posner (1969) a
prezentat subiectilor perechi de litere si sarcina lor era de a decide daca a
cincea litera este sau nu identica cu prima. A prezentat perechi de litere cu
identitate senzorio-semantica ( A-A ; a-a ) sau perechi de litere cu identitate
semantic ( A-a). Rezultatele experimentului au aratat in cazul aratarii concomitente ale perechii,
timpul de reactive este mai redus in cazul identitatii senzorio-semantice,
decat in cazul identitatii semantic. Daca insa se mareste durata intre
prezentarea celor doua litere, diferentele de timp de reactive se aglutineaza
(reduc). Explicatia: deteriorarea rapida a componentelor senzoriale, comparatia
facandu-se doar pe temeiul caracteristicilor semantice. Dupa un interval scurt
de timp- doua secunde in cazul stimulilor verbali simpli-, sistemul cognitiv
pastreaza doar caracteristicile semantice ale stimulilor verbali.
Un experiment
similar a fost efectuat cu propozitii in loc de litere. S-au concluzionat
aceleasi rezultate. Concluzia: indiferent de complexitatea materialului stocat
in memorie avem tendinta de a retine preferential pe termen lung
caracteristicile semantice ale stimulului.
Avantajele
codarii semantice
- Reprezentarea semantica este mult mai
economicoasa decat celelalte tipuri de reprezentari
- Contine maximum-ul de informatie
intr-un minimum de format
- Rapiditatea procesarii =
reprezentarile semantice ocupa un spatiu mai redus, impun o sitaxa riguroasa si
limiteaza numarul de combinatii posibile. Reprezentarile semantice sunt mai
usor de prelucrat decat cele senzoriale.
- Reprezentarile imagistice nu au
sintaxa, de aceea noi visam in imagini preponderent.
- Permite operarea asupra posibilului. O
reprezentare semantica nu reclama un referent real, ci doar posibil. Jean
Piaget: datorita reprezentarilor semantice, sistemul nostru cognitiv poate face
trecerea de la real la posibil. Posibilul logic este non-contradictoriu, pe
cand imposibilul este absurd.
Retele semantice
S-a pornit de la
ideea ca organizarea se face sub forma de retele semantice. O retea semantica
poate exprima modul de organizare a cunostintelor din domenii bine structurate
(biologia, fizica). Intr-o retea, cunostintele sunt organizate ierarhic in
functie de gradul lor de generalitate. Ea are noduri (concepte) si legaturi,
conexiuni (relatia dintre concepte).
Collins si
Quillian (1969) erau interesati sa vada daca retelele semantice sunt folosite
si in structura noastra cognitiva. A testat timpul de reactie al subiectilor la
diverse intrebari (Barza are cioc rosu? Barza e mamifer?) si au observat ca
timpul de reactie era din ce in ce mai mare depinzand de legaturile dintre
noduri.
Critici: Efectul
prototipicalitatii- anumite exemplare ale unei categorii sunt mai
reprezentative pentru acea categorie.
Modelul
raspandirii valorilor de activare- se pleaca de la urmatoarele asumtii:
· Asocierea dintre noduri nu sunt strict
ierarhizata. Intre concepte se poate stabili o mare varietate de
legaturi.Exemple: legaturile pot fi categoriale ( floare- trandafir ), denota o
proprietate ( cirese- rosii ) si pot fi functionale (subtile) ( casa in
flacari- ambulanta ).
· La prezentarea unui concept, nodul
corespunzator se activeaza si aceasta activare se raspandeste la nodurile
alaturate.
Verificarea
acestui model s-a facut pintr-o sarcina de amorsaj urmata de o decizie lexicala.
Amorsajul subliminal se refera la prezentarea unui stimul pentru o perioada
foarte scurta de timp. Acest amorsaj face ca valoarea de activare a stimulului
prezentat sa creasca.
Decizia lexicala
se refera la prezentarea unui sir de litere, vis-a-vis de care subiectul
trebuie sa decida daca sirul de litere prezentat este sau nu un cuvant. Se
masoara timpul de reactie al subiectilor, timpul scurs de la prezentarea
stimulului pe ecran pana la raspunsul subiectului.
S-a constatat ca
timpul de reactie pentru decizia lexicala era semnificativ mai mic daca se
prezenta subliminal stimulul “cireasa” si sarcina de decizie lexicala era
pentru cuvantul “rosu”, decat daca s-ar prezenta “lalea” si ca decizie lexicala
“ambulanta”.
Explicatia:
cuvantul prezentat ca amorsa activeaza nodul corespunzator (nodul “cireasa”),
dar si nodurile adiacente (“rosu”, “mere”). Aceasta activare pe care o primeste
nodul “rosu” prezinta o decizie mai buna pentru sarcina de decizie care
urmeaza.
Comments
Post a Comment