Proprietatile starilor emotionale

Intensitatea proceselor afective reprezinta forta, taria de care dispune la un moment dat trairea afectiva. Din acest punct de vedere intalnim stari emotionale intense, foarte intense si mai putin intense. Aceasta depinde de valoarea obiectului pentru subiect.

Durata proceselor afective consta in indinderea, persistenta in timp a acestora, indiferent daca persoana sau obiectul ce le-a provocat sunt prezente. De ex un sentiment poate dura un an, pe cand o emotie – cateva clipe.

Mobilitatea proceselor afective este proprietatea de a trece din una in alta sau din interiorul aceeasi stari de la o faza la alta. De ex, trecerea de la o emotie la un sentiment (emotia repede apare/dispare, pe cand sentimentul – mult mai greu, in urma unor emotii).

Expresivitatea proceselor emotionale care consta in capaciteata acestora de a se exterioriza, de a le arata celorlalti oameni. Aceasta se face prin intermediul unor semne, care poarta denumirea de expresii emotionale. Aceste expresii emotionale nu sunt izolate, ele coreleaza si se subordoneaza starilor emotionale, dand nastere la conduita emotionala expresiva, care se deosebeste de la o persoana la alta. Cele mai cunoscute expresii emotionale: mimica (ansamblul modificarilor expresive la care participa elementele mobile ale fetei – directia privirii, pozitii accentuate ale sprancenelor, miscari ale buzelor, deschiderea ochilor-), pantomimica (ansamblul reactiilor la care participa tot corpul – tinuta, mersul, gesturile), modificarile de natura vegetativa (amplificarea/diminuarea ritmului respiratiei, intensificarea circulatiei sangelui, cresterea conductibilitatii electrice a parului, modificarea compozitiei chimice a sangelui sau hormonilor, prezentate prin transpiratii, tremuraturi etc.), paraverbalul/paralimbajul (inflectiunile vocii).

            Vocea.

Mesajele verbale, nonverbale si paraverbale au o pondere diferita. Cel mai putin se transmit prin cuvinte, urmat de paraverbal si cel mai mult prin cele nonverbale.

Limbaj paraverbal – toate manifestarile vocale separate de continutul verbal, anume la intonatie, accent dictie, volum, ritm, pauze, modulatii, la fel si suspinele, bombanelile, mormaitul, rasul, plansul, oftatul , urlete,e gemetele etc. Cuvintele transmit informatii al caror inteles poate fi diminuat sau constrans, de aceea este contraindicat sa ne concentram doar pe cuvinte.

Paraverbalul transmite dispozitii, trairi emotionale, sentimente, atitudini, nevoi si dorinte secrete. Dorintele secrete, latente se idetifica doar prin paraverbal.

Prin ton/intonatie/inflexiune se intelege inaltimea cu care se pronunta o silabam adica felul in care urca sau coboara glasul in timpul vorbirii. Ton inalt – asociat cu nemultumirea, iritarea, frica sau revendicari infantile. Ton “de copil” – nesiguranta, experienta redusa sau lipsa de autoritate. Ton jos – calm, competenta, siguranta de sine, numit “tonul parental” – cel care ne invata si tindem sa raspundem prin supunere, evocand autoritatea parintilor, buneilor, profesorilor.

Accentul – alta forma de modulatie a vorbirii, se refera la rostirea mai puternica sau pe un ton mai inalt a unei silabe, cuvant sau grup de cuvinte. Capacitatea de a manipula accentele este echivalenta cu capacitatea de a manipula interlocutorul, determinandu-l sa dea un annumit raspuns. Mutarea accentului de pe un cuvant pe altul poate schimba total intelesul unei propozitii sau fraze.

Volumul. Vocea este “tare” sau “moale” in functie de intensitatea sunetului. O voce puternica – forta, vitalitate, combativitate, agresivitate.

Cele mai frecvente asocieri pe axa mare-mic a volumui sunt:

-          volumul mare – obraznic, dominator, vrea sa impresioneze, face pe seful, puternic, vrea sa-l stii de frica, crede ca esti surd.

-          volumul mic – pasiv, bleg, fricos, fara intiativa, nesigur, papa lapte, mototol, evitant, molatec.

Ambele polaritati sunt modalitati excelente de a atrage atentia.

            Dictia/dictiune – arta de a pronunta corect si clar cuvintele.

            Viteza/ritmul – avem:

-          rimturi lente – 200-250 silabe pe minut

-          ritmuri normale – 250-500 silabe/min

-          rimturi rapide – peste 500 silabe/min.

Aceste viteze sunt relative, intrucat ceea ce este “normal” pentru nemti este lent pentru francezi sau italieni, ceea ce este “normal” pentru olteni este rapid pentru moldoveni, etc.

Pauzele – cuvinte care iti trec pe langa ureche si taceri care iti merg la suflet. Pauzele simbolizeaza cuvintele care au fost rostite sau introduc idei importante. Pot fi pauze retorice sau “de efect”. Altele sunt invitatii adresate interlocutorului pentru a se exprima sau modalitati de control al rezultatului (impactul mesajului asupra publicului).

Concluzie: principalele componente ale limbajului paraverbal sunt: tonul, accentul, volumul, dictia, ritmul, pauzele.