Intensitatea proceselor afective reprezinta forta, taria de
care dispune la un moment dat trairea afectiva. Din acest punct de vedere
intalnim stari emotionale intense, foarte intense si mai putin intense. Aceasta
depinde de valoarea obiectului pentru subiect.
Durata proceselor afective consta in indinderea,
persistenta in timp a acestora, indiferent daca persoana sau obiectul ce le-a
provocat sunt prezente. De ex un sentiment poate dura un an, pe cand o emotie –
cateva clipe.
Mobilitatea proceselor afective este proprietatea de a
trece din una in alta sau din interiorul aceeasi stari de la o faza la alta. De
ex, trecerea de la o emotie la un sentiment (emotia repede apare/dispare, pe
cand sentimentul – mult mai greu, in urma unor emotii).
Expresivitatea proceselor emotionale care consta in
capaciteata acestora de a se exterioriza, de a le arata celorlalti oameni. Aceasta
se face prin intermediul unor semne, care poarta denumirea de expresii
emotionale. Aceste expresii emotionale nu sunt izolate, ele coreleaza si se subordoneaza
starilor emotionale, dand nastere la conduita
emotionala expresiva, care se deosebeste de la o persoana la alta. Cele mai
cunoscute expresii emotionale: mimica
(ansamblul modificarilor expresive la care participa elementele mobile ale
fetei – directia privirii, pozitii accentuate ale sprancenelor, miscari ale
buzelor, deschiderea ochilor-), pantomimica
(ansamblul reactiilor la care participa tot corpul – tinuta, mersul,
gesturile), modificarile de natura
vegetativa (amplificarea/diminuarea ritmului respiratiei, intensificarea
circulatiei sangelui, cresterea conductibilitatii electrice a parului,
modificarea compozitiei chimice a sangelui sau hormonilor, prezentate prin
transpiratii, tremuraturi etc.), paraverbalul/paralimbajul
(inflectiunile vocii).
Vocea.
Mesajele verbale, nonverbale si paraverbale au o pondere diferita. Cel
mai putin se transmit prin cuvinte, urmat de paraverbal si cel mai mult prin
cele nonverbale.
Limbaj paraverbal – toate manifestarile vocale separate de continutul
verbal, anume la intonatie, accent dictie, volum, ritm, pauze, modulatii, la
fel si suspinele, bombanelile, mormaitul, rasul, plansul, oftatul , urlete,e
gemetele etc. Cuvintele transmit informatii al caror inteles poate fi diminuat
sau constrans, de aceea este contraindicat sa ne concentram doar pe cuvinte.
Paraverbalul transmite dispozitii, trairi emotionale, sentimente,
atitudini, nevoi si dorinte secrete. Dorintele secrete, latente se idetifica
doar prin paraverbal.
Prin ton/intonatie/inflexiune se
intelege inaltimea cu care se pronunta o silabam adica felul in care urca sau
coboara glasul in timpul vorbirii. Ton inalt – asociat cu nemultumirea,
iritarea, frica sau revendicari infantile. Ton “de copil” – nesiguranta,
experienta redusa sau lipsa de autoritate. Ton jos – calm, competenta,
siguranta de sine, numit “tonul parental” – cel care ne invata si tindem sa
raspundem prin supunere, evocand autoritatea parintilor, buneilor,
profesorilor.
Accentul – alta forma de modulatie a vorbirii, se refera
la rostirea mai puternica sau pe un ton mai inalt a unei silabe, cuvant sau
grup de cuvinte. Capacitatea de a manipula accentele este echivalenta cu
capacitatea de a manipula interlocutorul, determinandu-l sa dea un annumit
raspuns. Mutarea accentului de pe un cuvant pe altul poate schimba total
intelesul unei propozitii sau fraze.
Volumul. Vocea este “tare” sau “moale” in functie de
intensitatea sunetului. O voce puternica – forta, vitalitate, combativitate,
agresivitate.
Cele mai frecvente asocieri pe axa mare-mic a volumui sunt:
-
volumul
mare – obraznic, dominator, vrea sa impresioneze, face pe seful, puternic, vrea
sa-l stii de frica, crede ca esti surd.
-
volumul
mic – pasiv, bleg, fricos, fara intiativa, nesigur, papa lapte, mototol,
evitant, molatec.
Ambele
polaritati sunt modalitati excelente de a atrage atentia.
Dictia/dictiune
– arta de a pronunta corect si clar cuvintele.
Viteza/ritmul
– avem:
-
rimturi
lente – 200-250 silabe pe minut
-
ritmuri
normale – 250-500 silabe/min
-
rimturi
rapide – peste 500 silabe/min.
Aceste viteze sunt relative, intrucat ceea ce este “normal” pentru nemti
este lent pentru francezi sau italieni, ceea ce este “normal” pentru olteni
este rapid pentru moldoveni, etc.
Pauzele – cuvinte care iti trec pe langa ureche si
taceri care iti merg la suflet. Pauzele simbolizeaza cuvintele care au fost
rostite sau introduc idei importante. Pot fi pauze retorice sau “de efect”.
Altele sunt invitatii adresate interlocutorului pentru a se exprima sau
modalitati de control al rezultatului (impactul mesajului asupra publicului).
Concluzie: principalele componente ale limbajului paraverbal sunt: tonul, accentul, volumul, dictia, ritmul,
pauzele.
Comments
Post a Comment